Multi dintre noi nu bem cafea dar cautam in alte lucruri aceeasi esenta, acelasi scop...de a ne trezi. Unii mai lent, altii mai rapid, fiecare dupa cum ii pica bine.
Am dormit in pat, cu capul pe perna. Teoretic. Practic, parca am dormit pe spini, pe viermi de sarma, pe fotolii rupte, pe boabe de porumb...
...nu ma mai intreb de ce. Nu mai intreb pe nimeni cum a dormit. Imi e, din nou, greu sa ma gandesc la cat de bine pot sa fac sa fie. Pentru ca nu doar eu pot sa fac sa fie bine. Pentru ca toti putem sa facem. Toti care vrem.
De multe ori imi amintesc ca sunt un spirit luptator. Si rebel. De cele mai multe ori ma ridic singura.
Acum insa, astept. Constientizez ca nu-i ok sa astepti. Imi trece, zic. Doar eu pot sa fac sa fie bine, imi zic din nou.
Dar atunci vine intrebarea? De ce cafeaua se serveste in cana? De ce doua (cafea, cana)? De ce perna are fata de perna? De ce pantofii sunt pantofi, nu pantof...si te pot obosi cu De ce-urile astea incontinuu...
Cred ca ma pacalesc cand imi tot spun ca pot sa ma descurc singura... Ba nu, cred ca toata lumea se pacaleste cand zice asta. Da, de acord, poti sa faci multe singur dar viata e facuta pentru doi. Suntem barbat si femeie, inca.
Probabil s-a facut si cafeaua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu